Totul a început în 1998 când am citit o carte care avea să deschidă în conştiinţa mea o portiţă interioară prin care am zărit cu uimire ( uimire care nu m-a părăsit nici până astăzi ) o licărire. Mai precis un amestec de bucurie şi lumină de care până atunci nu fusesem conştient. Totul a durat circa trei luni, timp în care m-am agăţat de această carte, recitind pasaje din ea în fiecare zi, sperând să retrăiesc momentele de extaz de la început, dar zadarnic. Căderea a fost dureroasă. Cotidianul m-a copleşit cu banalitatea lui, cu mediocritatea stărilor în care se găseau oamenii din jurul meu. Nimic nu a putut să-mi dea mângâiere, nici banii, nici oamenii, nimic. Devenisem un căutător.

Am început să citesc filozofie occidentală, religie, psihologie, până într-o zi când am luat de la bibliotecă o carte despre Buddha. De la el am ajuns la yoga, Upanishade, Vede, Brahman, Atman, filozofie Samkhia, citind intr-una deoarece simţeam că era direcţia bună, dar totuşi lipsea ceva: meditaţia. Am cumpărat cărţi ale unor falşi guru precum Osho şi Krishnamurti care promiteau calea certă de a ajunge la scopul mult dorit: Samadhi, Iluminare, dar degeaba, nu funcţiona. Am să trec peste amănuntele acestei căutări disperate şi am să ajung cu două zile înainte de data sus amintită, când, pe o stradă din oraşul în care locuiesc, am văzut un afiş cu chipul zâmbitor al unei femei care se numea SHRI MATAJI, însoţit de invitaţia de a veni la o anumită sală pentru a primi Realizarea Sinelui prin metoda numită Sahaja Yoga. M-am dus în acea după amiază la sală, unde am întâlnit un grup de oameni zâmbitori care mi-au recomandat să mă descalţ înainte de efectuarea experimentului Realizării Sinelui. Nu am făcut-o datorită condiţionărilor mele occidentale dar acesta nu a fost un impediment. Un bărbat s-a ridicat din mijlocul celorlalţi şi a luat cuvântul explicându-mi structura corpului subtil: mi-a vorbit despre chakre, despre energia Kundalini, despre SHRI MATAJI NIRMALA DEVI şi faptul că fotografia Dânsei emite vibraţii răcoroase, iar apoi am efectuat experimentul. După terminarea acestuia m-au întrebat dacă simt o briză răcoroasă ieşindu-mi din palme şi din creştetul capului, dar nimic. Din contră, palmele îmi transpiraseră şi le simţeam calde, iar deasupra capului, absolut nimic. Ei m-au încurajat spunându-mi să verific deasupra persoanei de lângă mine şi spre surprinderea mea, am simţit ceva ca un vânticel cald ieşindu-i din creştetul capului. În acel moment m-am gândit că sunt departe de a atinge iluminarea, deoarece nu se întâmplase nimic din ceea ce mă aşteptam eu: explozii de lumină, Nirvana, vidul, dar m-am hotărât să mă mai duc o dată următoarea săptămână, în acest interval practicând tot ceea ce mi-au recomandat: meditaţie în faţa fotografiei lui SHRI MATAJI zece minute dimineaţa şi zece minute seara, precum şi repetarea unor afirmaţii adresate propriei energii Kundalini. În scurt timp am realizat că în interiorul meu se instalase pacea, gândurile nu mă mai asaltau continuu şi am putut să mă las de fumat imediat. Acest lucru mi-a dat curaj, deşi neîncrederea persista, pentru că nu puteam concepe că ajunsesem la sfârşitul căutării, că găsisem răspunsul într-o sală oarecare chiar în oraşul meu şi că nu mai era nevoie să duc la îndeplinire planurile măreţe de a merge în Sri Lanka, să devin Sannyasin şi să meditez cu faţa la un perete ani de zile ca Bodhidharma.

Am continuat. Întâlnirile săptămânale au devenit aproape zilnice, individualitatea mea a început să se estompeze prin integrarea în colectiv, iar acum, deşi ştiu că mai e multă muncă de purificare de făcut, ştiu că mi-a fost dăruită iluminarea cu adevărat iar ceea ce mai am de făcut este să urc treaptă după treaptă ajutat în primul rând de protecţia şi lumina compasiunii şi iubirii pe care mama noastră, SHRI MATAJI NIRMALA DEVI, ne-o acordă nouă, tuturor Sahaja Yoghinilor.

JAY SHRI MATAJI !